Numele meu este Sorina si am 31 de ani.
La varsta de 20 de ani, mergand cu o eruptie pe corp la diversi medici, dupa multe controale dermatologice, am fot trimisa pentru analize suplimentare la Spitalul Victor Babes din Bucuresti, iar acolo mi-au dat teribila veste ca sunt infectata cu Hiv. Din rezultatele analizelor medicale, mi s-a comunicat ca as fi infectata cu cel putin 7-8 ani inainte de momentul depistarii.
A fost o veste soc, deja ma gandeam la ce e mai rau, la moarte, suferinta, o vedeam ca pe o boala groaznica.
Sincer nu stiu de unde as fi putut contacta virusul la acea varsta dar daca ma gandesc acum cred ca nici nu mai conteaza.
Dupa momentul infectarii am avut „prieteni” pe care ii credeam adevarati dar imediat ce le-am comunicat diagnosticul au disparut.
Este drept si faptul ca la cine nu ma asteptam a ramas langa mine si m-a consolat. Acum sunt casatorita cu un barbat care nu are HIV si care tine la mine asa cum sunt, mereu imi spune „esti o persoana normala”.
La locul de munca sunt acceptata asa cum sunt, doar in spitale mai sunt probleme si este mai greu de exemplu sa gasesc un ginecolog care sa trateze sau sa consulte o persoana care traieste cu HIV, desi imi tresare inima cand mai aud persoane care vorbesc urat la adresa celor care traiesc cu HIV.
Am invatat cu trecerea anilor ca in afara de faptul ca zilnic iau pastile sunt la fel ca ceilalti si de asta imi doresc ca toti sa inteleaga acest lucru si sa nu mai existe aceasta stampila de persoana cu HIV. Imi doresc sa le spun tuturor Galatenilor ca indiferent cine e persoana cu HIV, spriniti-o, ajutati-o ca are suflet, sentimente si are nevoie de iubirea celor din jur. Si nu uitati ca „NU ESTE UN PERICOL PENTRU CEI DIN JUR”